Era orașul de-altădată

Sub plopi de-argint, muiați în soare,

O verde oază fermecată

Cu repezi ape cântătoare. 

Pe-oricare străzi cântau izvoare,

Și sărutat de flori ce-mbată,

Trăia orașul de-altădată

Sub plopi de-argint, muiați în soare. 

Prostimea chiar era bogată.

Prin curți aveau, mai toți, cuptoare.

În beciuri se țeseau covoare,

Ș-o viață-n veci îmbelșugată

Trăia orașul de-altădată.