Ieșind din balta Craiovița,

Unde-a fost crai Craiovisin,

Văpaie, vezi plutind domnița

Mai argintată ca un crin. 

Sub lună-i tremură cosița,

În suflet poartă ca un chin,

Plutind pe balta Craiovița,

Unde-a fost crai, Craiovisin. 

Își duse viața-ntr-un suspin,

Nedându-și nimănui gurița,

Dar a rămas mironosița

Din veacul cel detot creștin,

Plutind pe balta Craiovița.