Astă vară am vărat

Colo-n muntele cel nalt,

Cu luna, cu soarele

Şi cu căprioarele;

Că din naştere ’s Muntean,

Iar din botez sunt Oltean.

Căprioare surioare,

Sculaţi în două picioare,

Roadeţi poala codrului

Să văd matca Oltului,

Oltule, pe malul tău

Creşte-ar iarbă şi dudău

Ca să pască murgul meu!

Oltule, câine spurcat,

Ce vii mare şi turbat

Şi cu sânge-amestecat?

Or duci plaghii şi butuci

Şi căpestre de cai murgi

Şi chiar trupuri de haiduci!

Oltule, râu blestemat,

N’avuşi grijă de păcat

Să’nghiţi trupuri de voinici

Care-au haiducit pe-aici?

Seca-ti-ar izvoarele

Şi toate pâraele

Să-ţi rămâe pietrele,

Să le calce fetele,

Că tu n’ai ţinut cu noi

Şi te-ai vândut la ciocoi!

Pe unde-a trecut luntrea,

Inalţă-se pulberea,

C’ai fost rău de Oltenaşi

Și-ai fost bun de poteraşi

Oltenaşi ai înghiţit

Poteraşi ai răcorit!