Doină, doină cântec dulce,

Când te-aud nu m-aş mai duce

Doină, doină, viers cu foc,

Când răsuni eu stau pe loc.

Bate vânt de primăvară.

Eu cânt Doina pe afară

De mă ngân cu florile

Şi privighetorile.

Vine iarna viscoloasă,

Eu cânt doina ’nchis îa casă,

De-mi mai mângâi zilele,

Zilele şi nopţile.

Frunza’n codru cât învie

Doina cânt de voinicie,

Cade frunza jos pe vale ,

Eu cânt doina cea de jale.

Doina zic, doina suspin

Tot cu Doina mă mai țin

Doina cânt, doina şoptesc

Tot cu doina vieţuesc.