Naparti pre aţel lai munţi,

Ş-easti ş-ună fântâneauă,

Fântâneauă cu apa reţi,

În z-discurmă câţu şi treaţi.

Mă aplicai si-n beau apă,

N’câdzu laea distimeli,

Cu nă sută di flurii,

Io ni-n' crep laili flurii;

Ma-n' crep distimelia ţea lucrată,

Si di vruto n'ia dată.

Cari si-n' o-află s-n'-u pitreăcă,

Pri un goni ninsurat,

Pri un cal nincâlicât.

Dincolo de ăl munte

Este o fântână,

Fântână cu apă rece,

Unde se odihneşte oricine trece.

Mă aplecai să beau apă, îmi căzu biata batistă,

Cu o sută de galbeni;

Eu nu jelesc galbenii

Ci jelesc năframa cea lucrată

Şi de iubita mea dată.

Cine o va găsi, să mi-o trimeată

Cu un voinic neînsurat

Pe un cal neîncălecat.