Frunza verde trei aluni

Auzita-ţi oameni buni?

Că deasupra satului

Potira ţinutului

De ’mprejur că s’a sculat,

Câmp şi codru-a ’nconjurat

Mare număr că s’a strâns

Pe Darie l-a cuprins.

Darie de veste prinde

Cum că potira-l cuprinde;

Dă să scape, dar nu poate

Căci potira-i deasă foarte

Şi se ’nfrieă, se ’spăimântă,

Şi suspină şi-apoi cântă.

— Frunză verde lemn uscat,

Astă noapte stau culcat

Sub tulpina unui brad;

Sus de-al Suceviţii vad!

Un somn greu m’a ’ntâmpinat

Şi-un vis groaznic am visat!

Vulturaş cu şerpe ’n gură

Deasupra de curmătură,

În sbor parcă să rotia,

Şi din şerpe tot ciupia.

O! nu-i semn de bucurie

Ci de greu şi de urgie!

Aripi negre răschirate,

Ah! sunt negrele-mi păcate;

Vulturul cu ciocul său

Este groaznicul călău,

Iară şarpele din gură

Ştreangul de spânzurătură,

Să-l sugrume pe Darie

Ce-a trăit în haiducie,

Şi-a trăit cu harhalic

Ca să scape de beilic.

Cinci pistoale de-ale mele

Le-am visat făr’ de oţele

Semn că voiu fi prins îndat

Şi spre moarte judecat!

Hei! şi puşca mea cea nouă

Am visat-o ruptă ’n două

Astfel şi vieaţa mea

Se va rupe vai de ea!

Ce să fac, ce să gândesc

Să mă scap, să mă ’ndoesc?

Căci potiră multă vine,

Să mă ia legat pe mine!