Țiganii merg fără-ncetare —

Nu știu nici ei când au pornit,

Dar se tot duc necontenit,

Împinși de-o vecinică chemare. 

Cu galbeni ochi pierduți în zare, —

De când se știu, s-au pomenit —

Țiganii merg fără-ncetare

Nu știu nici ei când au pornit. 

Mereu țigani, — cu mic, cu mare,

Au tot născut ș-au tot murit —

Și tot spre visul nemplinit,

Răpiți de-aceeași aiurare,

Țiganii merg fără-ncetare.