Oh! lucrurile cum vorbesc,

Și-n pace nu vor să te lase

Bronz, catifea, lemn sau mătase,

Prind grai aproape omenesc. 

Tu le crezi moarte, și trăiesc

Împrăștiate-n orice case, —

Oh! lucrurile cum vorbesc,

Și-n pace nu vor să te lase. 

Și câte nu-ți mai povestesc

În pustnicia lor retrase

Cu tot ce sufletu-ți uitase

Te-mbie sau te chinuiesc. —

Oh! lucrurile cum vorbesc.