Și-au zis: — e singur — e pierdut

Asupra mea se năpustiră...

Onoarea mea o nimiciră, 

Am sângerat, dar am tăcut.

Mă înjosiră, mă loviră,

Cu mici, cu mari mă răstigniră;

Din inimă nu mi-au lăsat

Un singur colț nesfâșiat.

Frați, rude, toți mă dușmăniră,

Pe cât plângeam, pe-atât rânjiră,

O țară-ntreagă s-a-ntrecut

Să-mi dea venin — și l-am băut. 

    Dar, Doamne, nu te biruiră.