Expoziția de la Ateneu

De cum ne cheamă o clipă în lumea ta de vise

Uităm orice durere în noi se zămislise;

Extazul ne răpește — murim pentru real;

În clara atmosferă a cânturilor tale

Ne fură flori albastre și cânturi de cavale

Și ne simțim deodată intrați în ideal. 

Doinesc izvoare limpezi atunci din orice parte,

Pier rănile de-orgoliu și grijile deșarte...

O nouă tinerețe ne toarnă al ei vin;

Copacii vechi c-o umbră de pace ne-nfășoară,

Iar vesela magie prin frunze și-o stecoară

Universalul suflet al spațiului divin.

Share on Twitter Share on Facebook
https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/deed.ro
Source:

https://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Alexandru_Macedonski

Language: ro