I

Acum destul cu plânsul, căci inima ți-e seacă,

Și chiar de ți-ar fi plină, e timp să-i zici destul

Poporul nostru este de lacrime sătul,

Și ele nici în versuri nu pot ca să mai treacă;

Zadarnic poetașii într-însele se-neacă,

Hârțoagele lor toate rămân făcute sul.

Share on Twitter Share on Facebook
https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/deed.ro
Source:

https://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Alexandru_Macedonski

Language: ro