În vremea cea străveche

Se zice că o Streche

Legînd prietenie cu un drăcos Dihor,

Voiau ca să trăiască ca frate cu o sor’.

Moș Barbu, om cu minte,

Chemat fu să stea față cum facu-și jurăminte.

Întors fiind la sat

Băieții l-a-ntrebat:

„De ce astă-njosire, să mergi să fii tu martor

La astfel de-alianță

Murdară ca o treanță?”

Iar moșul încercat

Acest răspuns a dat:

„Dihorul ca un tartor

Te mușcă-nveninat,

Pîrdalnica de streche

Turbată te înghimpă de ustură-n ficat;

Ia pas, dacă-ți dă mîna, să nu dai ascultare

Cînd ai vro învitare

De l-astfel de păreche.”