Pribeag

Plânge-o mierlă-ntr-o răchită

La răscruci de Dealu-Mare...

Suie-n pas domol răzorul

Un voinic pe murg călare...

Jos, în smalț de soare-apune,

Turla satului străluce;

Sapă murgul și nechează

Și-nspre vale vrea s-apuce...

Se înalță-n șea voinicul,

Vede-o casă-ntre poiene,

Și cu mâneca cămășii

Zvânt-o lacrimă din gene...

Într-o clipă strânge frâul

Și-l îndeamnă-n altă parte,

Dârz pleoapele-și închide...

„Du-mă, murgule, departe!...”

Sfărmând jgheabul cu potcoava

Drumului s-așterne murgul —

Peste plopi cu frunza rară

Cade-nlăcrimat amurgul...

Share on Twitter Share on Facebook
Licența: Attribution-ShareAlike 3.0 Unported (CC BY-SA 3.0) https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/
Source:

https://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Octavian_Goga

Language: ro