Scena IX
ZOE, CAȚAVENCU
Iartă-mă, iartă-mă...
ZOE (râzând) : Scoală-te, ești bărbat, nu ți-e rușine! (cu ton aspru) Scoală-te!
CAȚAVENCU (sculându-se rușinat) : Iartă-mă...
ZOE (cu dignitate) : Ești un om rău... mi-ai dovedit-o… Eu sunt o femeie bună... am să ți-o dovedesc. Acuma sunt fericită... Puțin îmi pasă dacă ai vrut să-mi faci rău și n-ai putut. Nu ți-a ajutat Dumnezeu, pentru că ești rău; și pentru că eu voi să-mi ajute totdeauna, am să fiu tot bună ca și până acuma.
CAȚAVENCU (umilit) : Madam!
Nu tremura! Pe parola mea de onoare, ești scăpat...
Sărut mâinile... devotamentul meu...
Cu o condiție: după alegere, o să fie manifestație publică,... d-ta ai s-o conduci.
CAȚAVENCU (repede și supus) : O conduc...
D-ta o să prezidezi banchetul popular din grădina primăriei...
CAȚAVENCU (asemenea) : Prezidez...
O să chefuiești cu poporul...
CAȚAVENCU (același joc) : Chefuiesc...
Și o să vii aici cu toții, să saluți, în numele alegătorilor, pe deputatul ales și pe prefect...
Da.
Ne-am înțeles?
Da.
Du-te și ia loc în capul mesii; fii zelos, asta nu-i cea din urmă Cameră!
Madam, madam Trahanache, ești un înger...
Mulțumesc, ești prea galant, dar du-te degrabă...
Mă duc, mă duc, și să vedeți dacă nu v-o plăcea... Sărut mâinile... sărut mâinile!... (iese repede zăpăcit prin fund.)
