Scena IV
TRAHANACHE ieșind repede din fund, din cabinetul primarului în partea despărțită cu grilaj, după el FĂNICĂ și ZOE urmărindu-l (scena aceasta se face misterios și repede)
Nu! nu se poate...
ZOE (urmărindu-l) : Nene...
TIPĂTESCU (asemenea) : Neică Zahario.
Dacă ai ținut vreodată la mine...
Dacă mi-ești prietin...
Ei, aveți puțintică răbdare! (serios.) Cum putem noi să punem candidatura unui plastograf?
Bine, frate, plastograf, așa e; dar până să bage lumea de seamă... să-l tragem în judecată...
Să ne facem de râs prin tribunale... nene, gândește-te...
TRAHANACHE (după un moment de ezitare) : Ei nu! Dacă ar fi numai una... aia cu scrisoarea ta cătră Joițica, înțeleg; să zic: pentru politică — unde e în joc enteresul țării, ca oricare român, a încercat omul, ca să te forțeze adică, pentru că te știe că ții la onoarea Joițichii, ca prietin ce-mi ești, — a făcut plastografie...
Se-nțelege!
Firește; în politică...
Ei, aveți puțintică răbdare... Dar astălaltă? (se lovește cu mâna pe buzunarul hainii) Apoi, dacă umblă el cu machiavelicuri, să-i dau eu machiavelicuri — (schimbând tonul) Martoră mi-e Maica Precista! Să n-am parte de Joițica — că e de față — să spuie...
ZOE (cu sentiment) : Nene!
N-am umblat în viața mea cu diplomație; dar dacă e vorba să facem pe iezuitul a la Metternich, apoi să-i dau eu, neică...
TIPĂTESCU (impacientat) : Nu pricep, neică Zahario!
ZOE (asemenea) : Nici eu.
Ei, aveți puțintică răbdare! (scoate o hârtie din buzunar și o desface — o poliță) Asta tot pentru politică e? Girurile astea două cu care onorabilul d. Cațavencu a ridicat cinci mii de lei de la Soțietate, sunt tot pentru enteresul țării?
TIPĂTESCU (luând degrabă polița și examinând-o cand pe-o parte când pe alta) : Suntem scăpați!
Scăpați?
Ei apoi? când îți spuneam eu să ai puțintică răbdare, că l-am prins cu alta mai boacănă...
TIPĂTESCU (abia stăpânindu-și bucuria) : Nene Zahario, candidatul nostru este d. Agamiță Dandanache.
Așa da!
Mi-e frică!...
Nu mai avem nici o grijă.
...Dă-mi înscris pe Gagamiță ăla, să nu-i uit numele... (vorbește încet cu Zoe)
TIPĂTESCU (scoate portofelul, rupe o filă și scrie pe ea, apoi o dă lui Zaharia) : Iată...
Mă duc să deschid ședința.
Anunță îndată candidatura, ridică ședința și vino să mergem la preferanță, te așteptăm...
TRAHANACHE (vrând să treacă prin portița grilajului în partea tribunii) : A! ți-am dat polița lui Cațavencu... Să nu o pierzi. (trece.)
N-ai grijă, neică Zahario, eu nu pierz hârtiile de preț... (sărută repede pe Zoe)
Fănică!
A! acuma, să-l lucrez eu pe nenea Cațavencu! (ies amândoi iute pe ușa din stânga)
