Scena IX
ZOE, TIPĂTESCU, apoi GHIȚĂ PRISTANDA și TRAHANACHE
TIPĂTESCU (răpede Zoii) : De Zaharia nu avem teamă: știe tot, dar nu crede nimica... N-ai auzit?
Fănică! Fănică! (Ghiță intră din dreapta) Ce-ai făcut, Ghiță? Ai fost la Cațavencu?
Am fost, coană Joițico... Se lasă greu, greu de tot: ori o mie de poli, ori deputăția...
Trebuie să punem mâna pe el. (hotărât) Du-te Ghiță, ia jandarmi... viu ori mort, trebuie să mi-l aduci la poliție, acuma într-un moment...
Fănică!...
Du-te.
Ascult! (vrea să pornească spre fund, în momentul acesta intră Trahanache cu aerul triumfător.)
L-am prins cu alta mai boacănă!
ZOE (începând să se jelească și căzându-i ca leșinată în brațe) : Nene! nene!
Joițico! (către Tipătescu) A aflat?
Știe tot!
TRAHANACHE (îngrijind-o, după ce a pus-o cu ajutorul lui Pristanda pe fotoliu) : Bine, omule, nu ți-am zis să nu-i spui? o știam eu cât e de simțitoare! Iaca vezi! (toți o îngrijesc) Ei! ți-am spus că l-am prins pe onorabilul cu alta mai boacănă... Ghiță, iute un pahar cu apă. (Ghiță iese în stânga)
TIPĂTESCU (bătând în palmele Zoii) : Care onorabil?
TRAHANACHE (același joc) : Ei, ai puțintică răbdare... Cațavencu, de...
Cu ce alta?
TRAHANACHE (bătând cu putere în palmele Joițichii) : Cu altă plastografie... Ce plastograf!
PRISTANDA (care a venit cu paharul cu apă) : Curat plastograf!
Cortina cade
