Pastel în metru antic

Lui Artur Stavri

Trist îmi apare din neguri enormul oraș după ploaie,

Soarele-i bate-n ferești umede încă de plâns.

Negrii castani își întind adormiți candelabrul de ramuri…

Cine-a suflat și le-a stins albele flăcări de flori?

Trece amurgul acum pe ceruri cu dulcea-i estompă –

Vesele farduri punând pe o mască de mort.

Cum înserează acuma clamoarea stridentă-n uzinii

Umple de vaier prelung posomorâtul amurg.

Dreaptă-o coloană de fum se înalță din horn către ceruri,

Stăruie-o clipă sporind, se risipește apoi,

Se despletește-n șuvițe și cade respinsă din slavă,

Ca pe rugul funest fumul fugar a lui Cain

Share on Twitter Share on Facebook
Attribution-ShareAlike 3.0 Unported (CC BY-SA 3.0) https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/
Source:

https://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Dimitrie_Anghel

Language: ro