Paiangul

Cercam tihnit o nouă poezie,

Ca să-mi continuu ciclul de la țară,

Când fantomatic prinde să transpară 

Pe manuscris o umbră viorie. 

Privesc mirat și văd din bagdadie

Cum un paiang, torcând un fir, coboară

Asemenea unui saltimbanc pe sfoară,

Treptat mărindu-și pata pe hârtie.

Ce cauți tu, o, negru musafir,

Ori te-a atras al lirei mele cântec? –

Dar el se leagănă pe albul fir:

„M-am coborât să-mi văd și eu de pântec,

Căci eu, la masă, nu consum idei –

Eu fac, nu scriu ca tine, funigei”

Share on Twitter Share on Facebook
Attribution-ShareAlike 3.0 Unported (CC BY-SA 3.0) https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/
Source:

https://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Dimitrie_Anghel

Language: ro